Tratament parodontoză Cluj Napoca

Boala parodontală sau parodontoza (denumirea populară) este un termen general dat unei infecții sau inflamații a țesuturilor care înconjoară dinții, a parodonțiului.

Ce este parodonțiul? Dinții sunt menținuți în poziție de către gingie, os și ligamentul care leagă dinții de os și care acționează ca un amortizor. Aceste trei țesuturi (gingie, os și ligament) formează împreună parodonțiul.

Acumularea de placă dentară și tartru poate duce la inflamarea gingiilor, care reprezintă forma ușoară a bolii parodontale – gingivita. Forma mai severă, parodontita, poate duce la căderea dinților. O igienă orală bună poate preveni apariția parodontozei și poate trata formele incipiente ale bolii. În cazul parodontitei este necesar tratamentul de specialitate.

Deoarece, boala parodontală are o evoluție lentă și lipsită de durere, multe persoane nu solicită ajutor de specialitate. Multe cazuri rămân astfel nediagnosticate până când simptome, precum retracția gingivală avansată și mobilitatea dentară, devin evidente.

Chiar dacă boala parodontală a ajuns în stadii avansate, uneori dinții pot fi salvați. Un dinte mobil nu este egal cu un dinte lipsă. Vasta experiență a medicilor noștri specialiști, alături de tehnicile moderne și inovatoare prezente în clinica noastră permit păstrarea dinților afectați chiar și atunci când credeți că nu mai există șanse.

Boala parodontală este un proces inflamator. Spre deosebire de gingivită, unde doar gingiile sunt afectate, parodontita afectează toate țesuturile parodontale, care asigură funcționalitatea dinților și îi mențin în gură. Pe măsură ce boala progresează, mai ales în lipsa tratamentului și a igienei, placa dentară se acumulează nu numai în jurul gingiilor, ci pătrunde adânc sub ele. Datorită depunerilor abundente, gingiile cresc în volum, se dezlipesc de suprafața dinților – așa se formează pungile parodontale. Pe măsură ce boala progresează, conținutul unor astfel de pungi ”putrezește”, ceea ce nu face decât să agraveze întreaga situație – există o intoxicație treptată a întregului organism. Cu cât forma parodontitei este mai severă, cu atât sunt mai evidente toate simptomele.

• dureri ce apar în timpul mesei – mulți pacienți cred că au carii, deși, de fapt, gingiile inflamate și rădăcinile dinților dezgoliți sunt cele care provoacă aceste senzații dureroase,
• sângerarea gingiilor – poate fi constantă sau poate apărea la apăsarea gingiilor sau la spălatul pe dinți,
• roșeață și întunecarea gingiilor – devin roșu aprins, violet sau albastru, mai ales în zona papilelor,
• apariția pungilor parodontale – cavități care apar prin desprinderea gingiilor de pe dinte ca urmare a acumulării unei cantități mari de placă dentară,
• respirație urât mirositoare rezultată din suprapunerea unei infecții bacteriene și supurarea conținutului pungilor parodontale,
• retracția gingiilor împreună cu distrugerea țesutului osos – dinții din punct de vedere vizual „devin” mai lungi datorită reducerii volumului gingiei, și pare că au formă de pană – rădăcinile fiind mai subțiri și mai înguste decât coroanele dentare,
• mobilitatea dentară apare datorită distrugerii ligamentelor parodontale și a reducerii volumului tuturor țesuturilor parodontale – de la nesemnificativ în stadiul inițial al bolii la patologic în stadiul avansat, când dinții se mișcă lateral și, de asemenea, în sus și în jos, adică sunt pe punctul de a se pierde,
• senzație de rău, febră, slăbiciune generală.

Boala parodontală este cauza numărul 1 a pierderii timpurii a dinților. Potrivit OMS, unele semne de inflamație se întâlnesc la 86% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani. În același timp, în aceeași grupă de vârstă, aproximativ 20% dintre pacienții sunt diagnosticați nu doar cu parodontită, ci și cu parodontită severă.

Boala parodontală are aproape întotdeauna o formă generalizată, afectând întreaga dentiție, deoarece nutriția gingiei este complet perturbată. Se obișnuiește să se distingă trei forme de boală parodontală: ușoară, moderată și severă.

Dar inflamația țesuturilor parodontale (adică parodontita) apare într-o varietate destul de largă de forme – în funcție de gravitatea bolii, răspândirea acesteia și reversibilitatea proceselor patologice.

Mobilitatea poate fi normală sau naturală, și este necesară pentru absorbția șocurilor din timpul masticației, dar poate fi și patologică, adică anormală. Iar parodontita este considerată principala cauza a mobilității patologice.

Pe măsură ce boala parodontală progresează, mobilitatea patologică devine una dintre cele mai izbitoare manifestări clinice și le domină pe toate celelalte – sângerarea gingiilor, distrugerea țesutului osos, etc.

În unele clasificări, gradul IV se distinge, de asemenea, separat, în care dinții se rotesc în alveole și sunt pe punctul de a se pierde complet. Nici nu merită să încerci să ii salvezi.

Placa bacteriană este considerată în prezent singura sau principala cauză de apariție a bolii parodontale, deși există o mare varietate de factori favorizanți sau de risc ce contribuie la dezvoltarea parodontozei.

Placa bacteriană este un depozit moale care se formează pe suprafața dinților. Este formată din mai multe tipuri de bacterii, substanțe lipicioase secretate de bacterii, resturi alimentare și salivă. Bacteriile se hrănesc cu carbohidrații și zaharurile din alimente, eliberând substanțe acide.

În timp, acidul degradează suprafața dinților ducând la apariția cariilor și irită gingiile provocând inflamație gingivală. În cazurile avansate determină retracția gingiilor de pe dinți și distrucția osului.

Toată lumea are milioane de bacterii în gură. În câteva minute de la periajul dinților, placa începe să se depună pe suprafețele dinților.

În mai puțin de 24 de ore, stratul de placă bacteriană care se formează va fi de obicei suficient de gros pentru a fi vizibil. De aceea, se recomandă periajul de două ori pe zi, dimineața și seara. În așa fel se elimină depunerile de placă înainte ca acestea să crească în volum și să afecteze dinții și gingia.

Tartrul se formează din placa bacteriană care a absorbit calciu și alte minerale din salivă. Aceste minerale sunt destinate să întărească suprafețele dinților, dar atunci când se cristalizează în placă, o transformă într-o substanță dură – tartru.

Depozitele timpurii de tartru sunt la fel de dure precum creta și sunt de culoare galbenă, dar în timp devin mai întunecate și din ce în ce mai dure.

În general, tartrul poate fi îndepărtat doar de către un medic stomatolog.

Conform numeroaselor studii, s-a dovedit că boala parodontală (parodontita) poate provoacă unele boli sistemice, iar unele problemele de sănătate duc la apariția parodontitei. Există cazuri în care un pacient cu diabet zaharat de mai mulți ani a avut un nivel de glucoză catastrofal ridicat, dar după extracția dinților a scăzut substanțial. Diabetul zaharat agravează evoluția parodontitei, în timp ce parodontita, dimpotrivă, agravează evoluția diabetului zaharat. Astfel, extracția dinților rupe acest „cerc vicios” și duce la o îmbunătățire a bunăstării pacientului.

Există însă situații în care o persoană nu se spală pe dinți sau are o igienă orală precară, dar dinții și gingiile sunt în stare bună. Și invers – igiena este la cel mai înalt nivel, dar boala parodontală continuă să progreseze. Aici intră în joc factorii externi – de exemplu, tulburări metabolice, malocluzie, probleme hormonale la femei etc.

Pe lângă faptul că parodontita distruge gingiile și osul, focarul de infecție din cavitatea bucală devine o amenințare pentru întregul corp. Bacteriile care se dezvoltă într-un ritm ridicat în pungile parodontale, iar atunci când înghițiți și mâncați alimente, intră în stomac, perturbând activitatea tractului digestiv – apar dureri și disconfort constant.

Organele tractului gastrointestinal sunt afectate – suferă în primul rând, deoarece bacteriile din gură intră în stomac în timpul meselor. Acest lucru poate duce la indigestie, durere și crampe la nivelul tractului digestiv, disconfort constant, digestie slabă a alimentelor, arsuri la stomac și balonare. Într-o reacție în lanț inversă, problemele stomacului cauzează o malnutriție a țesuturilor din tot corpul și slăbesc și mai mult țesuturile parodontale.

S-a dovedit științific că parodontita crește probabilitatea pielonefritei (inflamația rinichilor) și a bolilor de inimă de 6 ori.

Mecanismul de dezvoltare a pielonefritei este că bacteriile patogene, care pătrund din parodonțiul inflamat, împreună cu fluxul sangvin, produc proteine ​​similare în structură cu celulele renale. Cu un atac imunitar asupra agenților patogeni, celulele rinichiului sunt distruse simultan. Pe lângă pielonefrita, sunt frecvente și boli precum glomerulonefrita și insuficiența renală cronică.

Parodontita contribuie, de asemenea, la dezvoltarea aterosclerozei, crește de 6 ori probabilitatea de diabet și accident vascular cerebral și crește riscul de cancer mamar cu 14%. În timpul sarcinii, riscul de avort spontan crește de 7 ori. Fătul este pus în pericol din cauza tuturor bacteriilor care pătrund în lichidul amniotic. Sunt capabile să provoace abateri ireversibile la copilul nenăscut până la întârzierea dezvoltării, subponderalitatea și chiar dezvoltarea autismului.

Primul și cel mai important lucru de știut este că tratamentul este posibil doar printr-un complex de manopere și proceduri.

Am acumulat suficientă experiență pentru a duce tratamentul parodontozei la un nou nivel. Scopul soluțiilor noastre nu este doar oprirea manifestărilor bolii, ci și refacerea țesuturilor distruse pe cât posibil.

Pacienții diagnosticați cu parodontită ușoară până la moderată nu sunt fără speranță! Este posibil să opriți progresia bolii și să stabilizați rezultatul timp de mulți ani. Dar numai cu o abordare integrată care utilizează cele mai recente progrese în parodontologie.

Procedurile care sunt incluse în tratamentul parodontitei sunt:

• detartraj supragingival și subgingival, fără a afecta suprafața coroanei sau a rădăcinilor dentare
• air flow supragingival
• perio flow subgingival cu dispozitive și metode special concepute pentru a nu leza rădăcinile dentare sau interiorul gingiei;
• lustruirea suprafețelor dentare
• sterilizarea pungilor parodontale  pe toată adâncimea pungilor
• tratament antiseptic și antibacterian al pungilor parodontale
• stimularea circulației sangvine locale si regenerării tisulare cu ajutorul laserului dentar
• injecții cu plasmă din propriul sânge al pacientului, ce stimulează refacerea țesuturilor afectate și închiderea pungilor parodontale
• utilizarea Straumann Emdogain® sau a produselor similare pentru a stimula creșterea țesuturilor moi și a osului, 
• după caz, adiții osoase însoțite de membrane de colagen si/sau membrane APRF obținute din sângele pacientului
• imobilizarea dinților, dacă este cazul, prin diverse metode precum, benzi de fibră de sticlă sau punți dentare

Este important să ne amintim că parodontita este o afecțiune cronică. Pe viitor este foarte important să vizitezi medicul dentist/parodontolog cel puțin o dată la șase luni, precum și urmarea stricta a terapiei de susținere, dacă este indicat.

Dacă tratamentul se efectuează într-un complex, atunci toți factorii care cauzează inflamația și recidiva bolii sunt eliminați de-a lungul lanțului de proceduri. Aparatul dento-maxilar începe să funcționeze pe deplin, procesele metabolice se îmbunătățesc, tonusul și imunitatea gingiilor cresc.

• conservarea dinților
• ameliorarea proceselor inflamatoare, eliminarea focarului de infecție
• eliminarea respirației urât mirositoare,
• crearea unui mediu favorabil pentru refacerea osului maxilarului și a ligamentelor care țin dintele în alveola,
• prevenirea mobilității dinților și a atrofiei osoase,
• oportunitatea de a plasa implanturi dentare fără a scoate dinții restanți, fără riscul respingerii,
• oprirea răspândirii infecției
• rezultate stabile pe termen lung.